Cu mult înainte de zgârie-nori și lumini urbane, pământul ce avea să devină nord-estul Germaniei era o întindere sălbatică de râuri și mlaștini. Acum mai bine de 11.500 de ani, grupuri mici de vânători-culegători cutreierau zona, urmărind animalele de-a lungul râului pe care astăzi îl numim Spree. În jurul anului 500 î.Hr., triburile germanice și slave au început să se stabilească pe malurile sale, construind sate mici în peisajul mlăștinos. Valea a fost numită „berl”, un cuvânt slav pentru mlaștină – o descriere potrivită a teritoriului de atunci. Din aceste începuturi umile, acest colț noroios al Europei s-a transformat treptat într-un hub cosmopolit, unul dintre centrele cheie ale continentului pentru aproape o mie de ani: orașul pe care îl cunoaștem astăzi sub numele de Berlin.
După cum sugerează și titlul, acest oraș este cadrul pentru The Berlin Apartment, deși punctul central aici este trecutul său mai recent și intim. Aceasta este o aventură axată pe narațiune, cu câteva elemente ușoare de puzzle, dezvoltată de Blue Backpack (fostul btf, creatorii Trüberbrook). Jocul descrie momente cheie din istoria Berlinului în timpul secolului XX prin poveștile diferiților oameni care au locuit în același apartament de-a lungul anilor. Cu un gameplay relativ ușor ce durează aproximativ patru ore, nu oferă o provocare mare, dar reușește să creeze un sentiment de familiaritate personală cu berlinezii, având bonusul de a învăța contextul istoric din spatele fiecăruia.
Jocul este împărțit în patru capitole, conectate printr-un arc narativ. Fiecare capitol are loc într-un an diferit, din 1989 mergând înapoi până în 1933, dar totul începe în 2020. Un meșter pe nume Malik are sarcina de a renova un apartament în timpul pandemiei de COVID-19. Deoarece școala este închisă, el este însoțit de fiica sa, Dilara, un copil de aproximativ 8-9 ani. În timp ce Malik este ocupat cu munca grea, Dilara explorează camerele, ajutându-l ocazional, jucându-se sau plictisindu-se. În timp ce scormonește prin grămezile de moloz și materiale de construcție, ea descoperă diverse artefacte, fiecare datând dintr-o perioadă istorică diferită. Pe măsură ce Malik îi spune povestea din spatele lor, încep capitolele aferente. La finalul fiecărui capitol, revenim la Malik și Dilara.
Jocul nu părăsește incinta apartamentului, cu o singură excepție în timpul unui flashback, iar obiectele sunt găsite împrăștiate prin camere. Nu există un punct specific sau o acțiune care să ducă la descoperirea lor, ci doar explorarea amănunțită. Ele pot fi ascunse în spatele plăcilor de faianță sau îngropate în moloz. În unele ocazii, instrucțiunile lui Malik o ghidează pe Dilara, dar în altele trebuie doar să le cauți, în adevărata tradiție a vânătorii de comori.
Subiectele capitolelor variază. Primul este plasat în 1989, cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului și unificarea Germaniei. Joci în rolul lui Kolja, un tânăr student șomer din Berlinul de Est, pasionat de plante. Colegul său de cameră a plecat fără preaviz, lăsând în urmă dezordine și facturi neplătite. În timp ce Kolja încearcă să facă ordine, un avion de hârtie aterizează în sufragerie. Acest lucru duce la un schimb de avioane purtând scrisori și desene între el și o femeie necunoscută din partea de Vest. Împreună descoperă că au multe în comun, sperând că într-o zi vor putea pur și simplu să traverseze strada pentru a se vizita.
Al patrulea capitol are loc în 1967, în timpul Războiului Rece, într-o perioadă de neliniște politică. O are în centru pe Antonia Zielinski, fiica unui celebru scriitor de SF. Ea este pe cale să termine al doilea roman, dar trebuie să facă față cenzurii insistente și controlului ideologic în timp ce încearcă să iasă din umbra faimei tatălui său. Apartamentul ei se transformă treptat într-o combinație suprarealistă între o locuință obișnuită și o stație spațială, cu roboți, motoare și asteroizi vizibili pe fereastră. În timp ce încearcă să preia controlul stației spațiale simbolice, ea își cântărește opțiunile pentru finalizarea cărții, conștientă de limitele impuse de cenzură.
Jocul este prezentat într-o grafică 3D detaliată, dar aproape de stilul desenelor animate, dintr-o perspectivă first-person. Te poți mișca liber prin apartament, fie ca Dilara, fie ca oricare alt protagonist. Ca Dilara, cauți prin colțuri ascunse, deschizi sertare, vopsești pereți, spargi faianță sau construiești un castel din carton. Ca alți protagoniști, pui decorațiuni de Crăciun, organizezi haine în valiză, uzi plante, gătești din resturi, participi la scrierea unui roman… și navighezi pe coridoarele lungi ale unei stații spațiale suprarealiste în căutarea unei cafele relaxante.
Nicio acțiune nu este dificilă, integrându-se perfect în poveste. Controlul se face prin tastatură și mouse sau controller. Punctele cheie sunt marcate prin puncte vizibile. Când un personaj are ceva de spus despre un obiect, apare o bulă de dialog; un click pe ea declanșează comentariul. Unele acțiuni necesită mișcarea mouse-ului într-o anumită direcție, indicată prin săgeți mici (de exemplu, pentru a împături un avion de hârtie sau a deschide o conservă). Aruncarea avionului necesită ochire, luând în calcul direcția vântului (marcată prin linii fine).
Obiectivul principal al fiecărui capitol devine clar pe parcurs. În 1933, Joseph, fost proprietar de cinema, se plimbă prin apartament pentru ultima oară înainte de a pleca în Franța, rememorând momentele fericite cu familia. Pe măsură ce capitolul înaintează, devine evident că trebuie să-și facă bagajele repede înainte ca ofițerii naziști să vină să-l aresteze. Într-un alt capitol, scopul este pregătirea cinei de Crăciun. Odată ce obiectivul este atins, capitolul se încheie.
Deși pune accent pe narațiune, The Berlin Apartment nu este atât un “visual novel”, cât o colecție de nuvele interactive. Fiecare capitol spune o poveste diferită, conectată doar de locul comun. Nuvelele sunt intenționat incomplete, deoarece întâlnim personajele doar pentru scurt timp. Natura fragmentată stârnește curiozitatea despre ce s-a întâmplat înainte și după. Chiar și așa, personajele sunt bine conturate, umane și transmit emoții reale: fericire, confuzie, nostalgie, disperare sau speranță.
Interpretarea vocală excepțională adaugă credibilitate. De la curiozitatea Dilarei până la Joseph cel bătrân și posomorât, fiecare personaj pare real. Actorii transmit emoții autentice. De exemplu, cina de Crăciun din 1945, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial: într-un apartament pe jumătate distrus, o mamă și cei doi copii încearcă să se bucure de o masă săracă de sărbători, sperând că tatăl lor se va întoarce de pe front.
O mențiune specială merită Erich, peștișorul vorbitor al lui Kolja, care sună ca stereotipul oficialului prusac sarcastic, lipsit de umor și plin de sine. Mi-ar fi plăcut să apară și în alte capitole, dar din păcate a rămas doar în primul. Jocul poate fi jucat cu voci în germană sau engleză. În versiunea în engleză, deși interpretarea este bună, majoritatea personajelor sună nord-american, fără niciun accent german, ceea ce poate părea puțin ciudat auditiv, dar nu afectează experiența per ansamblu.
Capitolul final se încheie când apartamentul este complet renovat, iar Dilara pune toate obiectele găsite într-o capsulă a timpului. Ea și Malik iau o decizie surprinzătoare cu privire la această cutie. Finalul îi vede pe cei doi plecând veseli la înghețată. Deși m-am așteptat la un final stil Hollywood care să lege toate poveștile, acest final deschis pare logic: marchează sfârșitul părții lor, dar deschide ușa pentru noi chiriași care vor scrie următoarele capitole ale apartamentului.
Verdict Final
Susținut de o naratologie captivantă, personaje credibile și atenție la detaliul istoric, The Berlin Apartment oferă o poveste intimă și angajantă care subliniază perioade cheie din trecutul orașului de-a lungul a aproape un secol. Deși nu oferă o provocare mare în gameplay, propune o modalitate inovatoare și absorbantă de a explora istoria, păstrând focusul pe emoție și poveste. Este un titlu recomandat cu căldură.
